Fotografie studio

Adeseori, fotografiind o cladire, o sculptura sau un grup de oameni, fotograful asaza aparatul foto drept in fata subiectului, exact pe axa centrala a acestuia. O asemenea rezolvare este dictata de tendinta de tendinta de a acorda obiectului fotografiat un loc central in imagine, de a umple intregul camp vizual al obiectivului numai cu materialul ce intereseaza fotograful, precum si de a lasa restul elementelor in afara cadrului.

Intr-o serie de cazuri insa, o asemenea amplasare a subiectului duce la o prezentare simplista si fortata a cladirii ca atare, a sculpturii ca rezultat al activitatii sculptorului, etc. Bogatele posibilitati plastice ale fotografiei raman neutilizate si sunt inlocuite printr-o simpla copiere a celor realizate de arhitect sau de sculptor.

De aceea, fotografiile apar reci, anoste si neinteresante, ele constituind mai curand niste reproduceri ale subiectelor fotografiate decat o imagine expresiva si artistica a acestora. Asemenea fotografii sunt necesare in unele cazuri, dar atunci fotografia are numai o importanta documentara si nu apare ca o lucrare de creatie.

Este de precizat, de asemenea, o alta particularitate a compozitiei frontale si anume caracterul ei static, aceasta compozitie fiind prea putin utilizabila pentru rezolvarea unor teme legate de prezenta miscarii, de fotografierea unor imagini sportive, a unor automobile in miscare, etc.

Prin urmare, cunoscand posibilitatile plastice si particularitatile compozitiei frontale, aceasta va tebui sa fie folosita numai in cazurile in care aceste particularitati vor putea sa favorizeze prezentarea expresiva a subiectului fotografiat, precum si trasaturile caracteristice ale acestuia.

Deplasand lateral punctul de statie, fata de subiect, volumul este redat din ce in ce mai bine prin partile laterale vizibile si prin legatura acestor parti cu muchiile obiectului. Punctele de statie laterale favorizeaza obtinerea unor imagini spatiale, cu punerea in evidenta a volumelor.

O astfel de alcatuire a imaginii creeaza claritate in desenul liniar, favorizeaza accentuarea plastica a elementului principal si face ca fotografia sa nu fie o simpla inregistrare a lucrurilor care au cazut intamplator in campul obiectivului fotografic.

Ca rezultat al valorilor diferite ce capata elementele imaginii, cum si al directivitatii compozitiei, imaginea pierde din staticitatea proprie compozitiilor frontale si, in special, a compozitiei simetrice. Prin urmare, punctele de statie laterale favorizeaza miscarea in imagine, favorizeaza obtinerea unor fotografii dinamice.